Patologia parodontala la pacientii cu diabet juvenil

Patologia parodontala la pacientii cu diabet juvenil

Vizualizari:  6337

Boala parodontala este o conditie inflamatorie cronica indusa microbian, care duce la inflamatie gingivala, distructia tesuturilor parodontale si pierdere osoasa alveolara. Anumite bacterii gram negative din biofilmul bacterian reprezinta agentul etiologic major al parodontopatiei.

     Diabetul zaharat este afectiunea endocrina si metabolica cea mai frecventa in copilarie, caracterizata printr-o crestere a glicemiei, insotita sau nu de semne clinice, fiind cauzata de alterarea secretiei de insulina sau de perturbarea actiunii sale. Diabetul nu poate fi tratat, dar poate fi tinut sub control.

    Dupa cum stim, sunt doua tipuri de diabet: tipul I, insulinodependent si tipul II, noninsulinodependent. Cel mai frecvent intalnit la copil si adolescent este tipul I, care a luat proportiile unei pandemii si este asociat cu stilul de viata nesanatos al lumii moderne.

    Desi aceste afectiuni sunt entitati medicale diferite, ele se agraveaza reciproc prin mecanisme la nivel celular si molecular. Diabetul zaharat favorizeaza instalarea bolii parodontale, grabeste ritmul de evolutie a acesteia, intarzie sau compromite eficienta tratamentului parodontal si favorizeaza aparitia recidivelor dupa tratament.

    Gingivita in diabet apare din cauza modificarilor metabolismului local, acidozei tisulare, modificarilor de la nivel vascular sau ale unor formatiuni nervoase.  Semnele gingivitei la copiii cu diabet sunt: sangerari usoare la atingere, hiperplazie generalizata, consistenta scazuta a papilelor, culoarea gingiei de la rosu deschis la rosu caramiziu. Se poate intalni si gingia de culoare violacee in formele cronice, asociata cu staza vasculara.  Apare tartrul dentar, iar in parodontitele marginale acute sau cronice este afectat si osul alveolar.

    Pacientii cu diabet sunt mai susceptibili si la alte afectiuni orale: infectii fungice (mai ales cu Candida albicans), infectii herpetice, lichen plan, xerostomie- determina sindromul „burning mouth”, carii dentare.

    Copiii necesita o educatie atenta privind metodele de igienizare orala, chiar si in lipsa semnelor de afectare parodontala si monitorizarea lor periodica. Factori de risc aditionali, precum fumatul, impun si mai multe precautii. Periajul dentar incorect asociat unei igiene dentare deficitare, pe fondul diabetic, constituie principala cauza a instalarii bolii parodontale. Profilaxia este esentiala, iar controlul la medicul dentist se recomanda la 3 luni. Terapia parodontala conservatoare si chirurgicala se face sub tratament antibiotic.  Prin produse sau metode care pot preveni complicatii ale unor boli grave, se poate evita un impact social negativ important.