Disjunctorul

Disjunctorul

Vizualizari:  5111

Ocluzia inversa sau “muscatura inversa” este o anomalie ce poate genera tulburari functionale, fizionomice si chiar psihologice. Apare in urma unor obiceiuri vicioase: sugerea unor obiecte, ticuri sau in urma unui exces de crestere mandibulara, eventual deficit de dezvoltare a maxilarului superior. Poate fi ereditara, inversa frontal sau lateral; cu cat se intervine mai repede, cu atat sansele de reusita, de corectare cresc.

In cazul unor ocluzii inverse usoare, putem apela la aparate mobile functionale; insa, in cazurile grave, cu bolta adanca, ogivala, compresie de maxilar superior folosim ca metoda de tratament disjunctorul. Acesta este un aparat fix, deoarece este cimentat definitiv pe molarii permanenti sau pe cei de lapte, care prezinta un surub pe linia mediana si este activat de parinti acasa, in fiecare zi, o data sau de doua ori. Activarea poate sa dureze 3 saptamani, timp in care pacientul vine la control. Pacientul poate sa acuze o tensiune dureroasa in primele 10 minute de la activare sau este posibil ca acesta sa fie total asimptomatic.

Dupa cele 3 saptamani de activare, vom observa spatii intre dintii maxilarului superior si vom hotarî momentul blocarii surubului astfel incat disjunctorul ramane in gura pentru a preveni recidiva timp de 5 luni. In majoritatea cazurilor acesta este un tratament intermediar, urmand apoi perfectarea pozitiei dintilor cu aparatele fixe clasice.

Sunt foarte putine cazurile in care nu mai avem nevoie de purtarea lor dupa indepartarea disjunctorului, insa acesta are un rol foarte important, acela de a crea spatiul necesar tuturor dintilor permanenti.