Medicatia pentru osteoporoza poate afecta tratamentele chirurgicale stomatologice

Medicatia pentru osteoporoza poate afecta tratamentele chirurgicale stomatologice

Vizualizari:  3280

Medicatia pentru tratarea osteoporozei se realizeaza in general cu medicamente pe baza de bisfosfonati. Acestea actioneaza prin schimbarea metabolismului osos. Cele mai cunoscute sunt: Alendronatul, Tiludronat, Etidronat, Olpadronat, Zoledronat, Neridronat, Clodronat, Pamidronat, Ibandronat, Risedronat.

Osteoporoza si osteopenia sunt afectiuni aparute datorite scaderii densitatii osoase si afecteaza in general femeile la menopauza, dar nu numai.

                Osteoporoza nu este provocata de scaderea sau lipsa vitaminei D, asa cum multi cred, ci de asocierea mai multor factori: fumatul, scaderea estrogenului, stilul sedentar de viata si lipsa activitatii fizice sustinute, glucocorticoizii si antecedentele heredo-colaterale. Fumatul afecteaza formarea matricei osoase prin inhibarea osteoblastelor, deci este de departe un factor important. Exista un diagnostic standard numit DEXA (dual energy x-ray absorption-metry scan) cu radiatie X cu energie dubla. Pe baza acestui test se estimeaza densitatea mineralelor din os (Bone Mineral Density) si gradul osteoporozei sau osteopeniei.

Pentru a diferentia osteoporoza de osteopenie se compara indicele t. Osul normal are indicele t intre 0-1. Osteopenia are indicele t intre 1-2, adica o reducere a densitatii osoase cu 1-2 fata de maxim. Osteoporoza are indicele t mai mare decat 2, adica densitate osoasa redusa cu mai mult de 2 fata de densitatea maxima. Nu toate cazurile de osteoporoza se trateaza medicamentos, insa in ultimii ani s-a constatat a fi o problema majora de sanatate publica, caci apar multe fracturi datorate osteoporozei. De foarte multe ori persoanele afla ca au osteoporoza dupa ce isi fractureaza accidental bazinul, tibia , ulna etc.

Tratamentul osteopeniei vizeaza evitarea transformarii sale in osteoporoza si include modificari ale regimului alimentar, renuntarea la fumat si dezvoltarea unui program de exercitii fizice.

Bisfosfonatii mai sunt indicati in cazurile cu metastaze osoase, mielom multiplu, boala Paget osoasa, miozita osifianta, hipercalcemia maligna.

Medicul stomatolog trebuie sa cunoasca existenta si tipul de medicatie pentru osteoporoza al pacientului. Este un element extrem de important daca pacientul are nevoie de interventii chirurgicale orale, fie ele simple (extractii dentare, gingivectomii ) sau dificile (rezectii apicale, odontectomii, inserare de implante, sinus lift, aditii osoase). Oasele maxilare sunt si ele influentate de efectele medicatiei cu bisfosfonati. S-au constatat complicatii ulterioare interventiilor chirurgicale stomatologice aplicate pacientilor ce urmau tratament indelungat sau injectabil cu bisfosfonati.

Riscul mare este denudarea osului intraoral si osteonecroza maxilarelor indusa de bisfosfonati (ONMIB). Aceasta presupune denudarea (descoperirea) osului cu durata de minim 8 saptamani, la pacientii care iau sau au luat medicamente pe baza de bisfosfonati si fara antecedente de radioterapie in zona maxilarelor.

American Association of Oral and Maxillofacial Surgeons a realizat un sistem de clasificare a ONMIB pe baza caruia sa se realizeze si planul de tratament. Categoriile sunt urmatoarele:

1)      Pacienti aflati intr-un anumit risc: nu exista nimic vizibil, os necrotic sau denudat la pacientii care iau bisfosfonati oral sau injectabil. Nu se indica niciun tratament iar pacientul este doar instruit spre preventive si controale periodice dese, generale si stomatologice.

2)      Stadiul I: os necrotic denundat la pacienti asimptomatici, fara semne de infectie.

Sunt indicate irigatii orale antibacteriene, dispensarizare trimestriala, reconsiderarea indicatiilor pentru continuarea tratamentului

3)      Stadiul II : os necrotic/ denudate asociat cu infectie evidentiata prin durere si eritem in zona osului denudat, cu sau fara colectie purulenta. Se indica tratament cu antibiotic cu spectru larg (Penicilina, Cephalexin, Clindamicina sau fluoroquinolone de generatia I), irigatii orale antibacteriene, controlul durerii, chiuretaj superficial.

4)      Stadiul III: os necrotic/denudate la pacienti cu durere, infectie si unul sau mai multe din: fractura patologica, fistula extraorala, osteoliza extinsa spre margine bazala. Sunt indicate irigatii orale antibacteriene, tratament cu antibiotic, controlul durerii, chiuretaj chirurgical/ rezectie osoasa (indepartarea unei parti din os) ca tratament paleativ cu efecte de lunga durata pentru eliminarea durerii si a infectiei.

Avand in vedere aceste riscuri, pacientii trebuie sa fie foarte sinceri in declararea si completarea chestionarului de sanatate generala si al medicatiei in curs. Medicul stomatolog trebuie sa fie complet informat asupra acestor aspecte pentru a lua decizia de tratament corecta pentru pacient. In cazurile foarte riscante (pacienti dependenti de bisfosfonati injectabili sau ce iau pe cale orala bisfosfonati de mai mult de 3 ani fara pauza pana la momentul interventiei stomatologice), tratamentele chirurgicale stomatologice sunt reduse la minim; se evita pe cat posibil extractiile, rezectiile apicale, inserarea implantelor dentare, interventiile gingivale cu lambou, iar infectiile se trateaza cu antibiotic, se realizeaza drenaje in situatiie de urgente.

                In aceste cazuri orice interventie asupra osului, ce presupune expunerea osului in mediul oral prezinta risc ulterior de complicatie, cu intarzierea vindecarii sau chiar lipsa vindecarii. O interventie care ar fi banala si lipsita de complicatii la un pacient sanatos poate afecta viata pacientului prin aparitia necrozei osoase sau afectiunilor maligne, punand in pericol pacientul mai mult decat amanarea sau evitarea sa.

                Aceste aspecte sunt cunoscute si aprofundate de catre medicii stomatologi incepand cu 4 ani in urma, cand asociatiile mondiale stomatologice au ridicat acest semnal de alarma. De multe ori medicii generalisti, endocrinologi sau specializati in afectiuni metabolice minimizeaza acest aspect, neinformand pacientii asupra acestui risc.

Autor:   Dr. Letitia Raiciu, medic stomatolog, competenta Implantologie, ABC Eurodent

http://abceurodent.ro/new/index.php/articole/77-stiri/382-medicatia-pentru-osteoporoza-poate-afecta-cursul-unor-tratamente-stomatologice