Studiu privind rezistenta obturatiilor in zona molara

Studiu privind rezistenta obturatiilor in zona molara

Studiu privind rezistenta obturatiilor in zona molara 2011-07-01, Vizualizari:  2291

Studiu privind fiabilitatea materialelor de

obturatie in zona molara

 

         Dr. Mihai Fasola

Frecventa sporita a patogeniei carioase molare ca si mentinerea unei atitudini de indiferenta aparenta fata de aceste leziuni carioase in stadii incipiente impune o analiza atenta asupra modalitatilor actuale de reconstituire si tratare specifica, tinand cont indeosebi de durabilitatea efectiva in cadrul aparatului dento-maxilar, dar si de optiunea pacientului privind fizionomia, care tinde sa devina tot mai apropiata de tipicul propriu bucal.

In acest mod, alegerea unor materiale de reconstituire endodontica durabile reprezinta modalitatea ce poate precede alte optiuni, fapt datorat de fiziologia aparte a miscarilor mandibulare din regiunea posterioara molara, ca si fortelor ocluzale foarte mari ce se manifesta atat axial cat si in miscarea de lateralitate spre partea "lucratoare".

In cadrul miscarilor masticatorii fiziologice evidentiate schematic de catre Posselt, miscarea de decuspidare din pozitia de repaus se realizeaza prin coborarea si apoi antero-lateralizarea mandibulara, fenomen ce este coordonat prin stimuli de ghidaj, indeosebi cel realizat de ghidajul canin, fenomen denumit pentru lateralizarea fiziologica "wide centric".

Cu toate ca schematizarea miscarii de lateralitate arata o decuspidare initiala in axul dintilor suficient de mare acestia trecand in miscarea de lateralitate printr-o miscare de transpozitie ce ocoleste cuspizii vestibulari intr-un arc de cerc amplu, aceasta miscare nu este constanta tinand cont de numerosi factori precum tipul masticator, gradul de cuspidare, migratiile dentare, lucrari protetice neadaptate ocluzal, interferente in ocluzie etc. Aceasta inconstanta in cadrul miscarii de decuspidare spre lateralitate impune anularea interferentelor ocluzale precum si atenta adaptare ocluzala a obturatiilor indeosebi in regiunea latero-posterioara a arcadei dentare fapt ce permite o recuspidare de "revenire" in pozitie fiziologica – tricuspidare, transmitand in acest mod fortele de presiune molara foarte mari de cca. 450 kgf in mod fiziologic.

Alegerea unui material de reconstructie dentara endodontica cu rezistenta sporita la presiune este astfel de electie acesta putand preveni in timp tendinta manifesta de torsionare si fracturare date de materialele de tip compozit sau chiar de compomerii de sinteza. Aceste materiale(compozite), utilizate in cadrul reconstituirilor molare de cl. I-a, a-II-a, M.O.D., la molarii I, II, duc in mod repetat, dupa constatarile proprii la carii secundare extinse de tip intern in peste 95% din cazurile observate, fapt accentuat de prezenta unor materiale de obturatie de baza pulpotoxice ca cimentul fosfat de zinc, sulfat de zinc sau carboxilat. Cauza principala ce duce la diminuarea perioadei de utilizare a unei astfel de obturatii nu este data de o neadaptare marginala sau datorita neconditionarii cavitatii si a dentinei ci datorita calitatilor specifice ale materialelor de tip compozit, a miscarilor mandibulare si a invecinarii zonei molare cu orificiul de deschidere a canalului parotidian Stenon (prin calitati specifice ale materialelor de tip compozit: ne putem referi la modulul de elasticitate si la rezistenta la presiune).

Modulul de elasticitate al materialelor compozite s-a imbunatatit constant in timp ajungand in prezent la valori apropiate de cele ale amalgamului fapt ce creste considerabil durata de viata a acestor materiale data si de o adeziune marginala superioara. Cu toate ca o elasticitate apropiata de cea a amalgamului ar trebui sa fie un factor favorabil mentinerii acestor obturatii, reconstituirile molare din cadrul zonelor de decuspidare ample ocluzale nu transmit strict in ax aceste microondulatii ci in intreaga masa de obturatie, aceasta avand tendinta sa transmita mai departe in obturatia de baza si in peretii laterali ai cavitatii aceste presiuni. In acest mod, adeziunea marginala "perfecta" evidentiata microscopic la unele materiale devine foarte fragila in zonele molare fapt accentuat de fortele de presiune verticale masticatorii.

Rezistenta la presiune este inferioara amalgamului dar superioara reconstituirilor prin incrustatii ceramice, insa studiile de rezistenta ale materialelor nu iau in considerare un factor foarte important: rezistenta la presiune in masa materialului, deci la presiunea verticala, nu este aceeasi cu rezistenta la presiune in muchia marginala a obturatiei, la miscarile de lateralitate constatandu-se forte de amploare aproximativ egala celor verticale. In cadrul grupului molar anterior miscarea de decuspidare si lateralitate se desfasoara intr-un cadru mai amplu, tranzitia de la miscarea verticala la cea laterala fiind mai scurta si mai rapida comparativ cu grupul premolar, cuspidul aflat in relatie de tip LUBL – "lingual upper – buccal lower" fracturand muchia marginala a obturatiei fapt ce permite acumularea de placa bacteriana si progresia acesteia datorita modulului de elasticitate a obturatiei ce amplifica dezinsertia fata de peretii laterali.

Un factor suplimentar ce poate duce la modificarea fortelor ocluzale fiziologice in regiunea molara este dat de acumularea constanta de placa bacteriana pe suprafata obturatiilor compozite datorita faptului ca aceasta capata o structura poroasa prin "scaldarea" in lichidul salivar provenit din canalul Stenon si prin actiunea tocatoare specifica molarilor. Asfel, sistemul imunitar transmite locatia zonei generatoare de agenti patogeni cu scopul indepartarii acesteia (indepartarea se produce de obicei prin fractura peretelui lateral la dintii devitali ce semnifica modificarea fortelor ocluzale in sensul cresterii amplitudinii in miscarea de lateralitate).

Acest fapt nu este semnalat la obturatiile cu amalgam de argint ce nu prezinta fenomenul de fractura a muchiei laterale prin proprietatile fizice speciale ale acestui tip de material; adeziunea mai scazuta marginala fata de cea a compozitelor nu reprezinta decat un inconvenient minor, prin realizarea unei "finisari" si conditionari a marginilor cavitatii, permitand astfel o integrare mai buna a ionilor de Ag.

 

            Concluzii:

 

1.      obturatiile in cadrul molarilor I, II, trebuie sa prezinte o rezistenta sporita inclusiv in axul lateral,prevenind fracturarea acesteia in miscarea de lateralitate.

2.      criteriul fizionomic nu trebuie sa fie factorul de electie in cadrul acestui tip de reconstituiri, datorita componentei ocluzale specifice molare.

3.      optiunea pacientului de reconstituire fizionomica poate fi redirectionata catre reconstituiri moderne cu incrustatii ceramice sau compozit Artglass, sau de preferat in anumite situatii prin coronite fizionomice de acoperire.

            Alegerea obturatiilor de amalgam de Ag ramane in continuare cea mai importanta optiune in reconstituirile molarilor I, II, atat prin fiabilitatea foarte buna cat si datorita durabilitatii acestora.

 

            Bibliografie:

 

1.    Sergiu Ionita, Alexandru Petre: "Ocluzia Dentara", pag. 28, pag. 78, pag. 155; 1997.

2.    Dorin Bratu: "Materiale Dentare", pag. 249; 1998.

                

Share on social media:

Twitter Google+ LinkedIn

Autor:  Mihai Fasola

Adresa:  Dispensar Medical, Pancesti, Sascut, Bacau

Localitate:  Sascut

Telefon/fax:

Website:  http://www.mihaifasola.ro


Articole similare

  Sugestii, propuneri

Recomandari dentist

 
Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii, sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii. Citeste despre politica de confidentialitate.

Valid CSS!