Cei mai buni specialisti din stomatologie la dispozitia ta

Dieta si igiena orala

In ultimul deceniu, in geneza cariei dentare s-au selectat 3 factori cauzali, si anume: flora microbiana bucala, unele componente alimentare si calitatea structurilor dentare. In aceste conditii, pentru declansarea leziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie a acestor 3 cauze. Limitarea dezvoltarii florei microbiene se poate face de catre fiecare dintre noi, aplicand masurile de igiena orala.

Alimentatia este al doilea factor determinant in producerea cariei dentare, implicatiile ei fiind dominate de rolul decisiv cariogen al hidratilor de carbon si de lipsa de nocivitate a lipidelor si proteinelor. Efectul nociv al hidratilor de carbon a fost probat de obsevatiile efectuate pe populatii care au o alimentatie exclusiv de origine vegetala (asa cum sunt locuitorii din insulele polineziene) sau exclusiv animala (eschimosii) si care au dintii perfect sanatosi, atat timp cat nu consuma hidrati de carbon.

O data cu introducerea acestora in alimentatie, asa cum s-a intamplat dupa instalarea porturilor si a bazelor militare, caria apare cu o frecventa mai mare. Acelasi lucru s-a observat si in timpul perioadelor de restrictii alimentare, cum a fost cel de-al doilea Razboi Mondial, cand consumul de hidrati de carbon a scazut foarte mult, antrenand si scaderea proportionala a numarului de carii dentare, iar dupa terminarea ostilitatilor, reluarea unei vieti normale a fost insotita si de reaparitia in proportie importanta a degradarii dentare.

Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest sens il are consistenta alimentatiei, alimentele moi fiind mai cariogene decat cele tari, ca si cele sub forma de pulberi fine, fata de cele lichide. De asemenea, adezivitatea si vascozitatea unor produse zaharoase (caramele, jeleuri, rahat) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, indeosebi in locurile retentive, greu accesibile. Asocierea lipidelor (grasimilor) in produsele zaharoase le reduce timpul de retentie pe dinte si, deci, nocivitatea. Aprecierea potentialului cariogen al alimentelor se face si in functie de proportia diferitelor tipuri de zaharuri din compozitia lor.

De exemplu, amidonul crud din plante coboara foarte putin pH-ul, in timp ce amidonul preparat termic poate fi la fel de periculos ca zaharul. Astfel, painea si combinatia de amidon si zahar (fursecuri, prajituri, cereale indulcite) au un efect cariogen mult mai puternic decat al zaharului. Pe de alta parte, glucoza si fructoza, zaharul din fructe si miere este aproape la fel de nociv ca si zaharoza.

Rolul pe care il joaca hidratii de carbon in geneza cariei dentare a fost stabilit pe baza unor largi experimente umane, ale caror concluzii sunt urmatoarele:- totalul de zahar consumat zilnic joaca un rol mai putin important, in raport cu forma consumata si orarul consumului;- consumul frecvent, intre mese, format din portii mici, este mult mai periculos decat consumarea intregii cantitati intr-o singura portie, cu ocazia unei mese principale; - formele lipicioase sunt de 10 ori mai periculoase decat bauturile indulcite.

Contramasurile practice, cariopreventive, de scurtare a timpului de stationare a glucidelor in cavitatea bucala se bazeaza pe:

1.inducerea unei secretii salivare rapide si masive prin folosirea unor alimente de consistenta crescuta sau puternic aromatizate la sfarsitul mesei;

2.utilizarea unor alimente "detergente" (legume, fructe crude);

3.consumarea de alune sau branzeturi la sfarsitul mesei, dar nu si a merelor, compenseaza scaderea pH-ului, indusa de dulciuri;

4.folosirea gumei de mestecat dupa consumul de dulciuri, dar nu mai mult de 15 minute, spre deosebire de clatirea cu apa, stimuleaza secretia salivara si tamponeaza pH-ul;