Eroziunea dentara de cauza medicamentoasa

Eroziunea dentara de cauza medicamentoasa

Imagine Eroziunea dentara de cauza medicamentoasa 12 mai 2016, Vizualizari:  813

Eroziunea dentara a devenit o problema majora care afecteaza pe termen lung sanatatea dentitiei. Printre diversele cauze posibile ale uzurii dentare erozive, diferitele medicamente prescrise pacientilor pot fi trecute cu vederea.

Cateva medicatii terapeutice pot fi asociate in mod direct sau indirect cu eroziunea dentara. Este responsabilitatea furnizorilor de ingrijire orala sa determine pacientii si colegii lor sa fie constienti de medicamentele care pot contribui la aceasta stare. Prin urmare, acest articol isi propune sa ofere o imagine de ansamblu a diferitelor medicamente care pot fi corelate cu eroziunea dentara. Autorii includ de asemenea masurile de precautie – rezumate sub forma celor 9R – pentru a evita sau cel putin pentru a reduce eroziunea indusa de medicatie.

Suprafetele dentare se afla intr-o stare de schimb ionic dinamic pentru a mentine echilibrul intre de- si remineralizare. Pe de o parte sunt factori care perturba acest echilibru, incluzand acizii si obiceiurile vicioase (bauturile de tip cola, anumite fructe), iar pe de alta parte, cei care protejeaza integritatea suprafetei dentare, cum ar fi fluorurile, calitatea si cantitatea adecvata a salivei (fig. 1).

O modificare a acestui echilibru spre factorii distructivi poate duce la pierderea suprafetei dentare.
Pierderea treptata a structurii dentare datorata dizolvarii acide si/sau chelatiei fara nicio implicare microbiana este denumita in literatura eroziune dentara. Aceasta leziune dentara necarioasa cu etiologie multifactoriala poate fi rezultatul unui dezechilibru ionic la suprafata dintelui. Pierderea suprafetei dentare poate fi exacerbata cand alte conditii precum atritia si abrazia dentara apar simultan cu procesul chimic. Pierderea necarioasa a structurii dentare se dovedeste a fi in ascensiune in cadrul populatiei generale din cauza modificarilor de obiceiuri alimentare si comportamentale.

Sursele de acid care produc eroziune dentara pot fi fie intrinseci (continutul acid din interiorul organismului), fie extrinseci (dintr-o sursa acida externa). O sursa de acid trecuta adesea cu vederea este cea a diverselor medicatii prescrise de medici. Unele medicamente cauzeaza eroziune dentara in mod direct, ca rezultat al aciditatii lor sau a actiunii de chelatie, in timp ce altele determina eroziunea tesutului dur dentar secundar efectelor adverse (fig. 2).

Asocierea directa

Medicatiile cu un pH<5,5 (critic pentru smalt) pot cauza eroziune dentara. Alti factori ce influenteaza potentialul eroziv al unei substante sunt: aciditatea titrabila, valoarea pKa, proprietatea de chelare, continutul de minerale, durata si frecventa contactului acid. Diverse medicamente sau agenti terapeutici au potentialul de a cauza leziuni dentare erozive din cauza aciditatii lor inerente:

Vitamina C si alte suplimente orale:
Suplimentele de vitamina C (acidul L-ascorbic) pot fi disponibile sub forma de tablete masticabile, efervescente sau siropuri. S-a raportat ca utilizarea prelungita a acestora, indeosebi a celor masticabile cauzeaza eroziune severa. Tonifiantele cu fier si suplimentele cu aminoacizi (fig. 3) sunt la randul lor implicate in eroziunea dentara.

Aspirina:
Utilizarea prelungita a aspirinei (acidul acetilsalicilic) pentru tratamentul durerii cronice s-a demonstrat ca induce eroziune dentara. Durata contactului dintre medicatia acida si dinte este prelungita cand se utilizeaza formule masticabile sau sub forma de pulbere, crescand riscul eroziunii dentare.

Acidul clorhidric (HCl):
Preparatele care contin HCl, livrate in tablete sau sub forma lichida pot fi prescrise pentru pacientii cu anumite tulburari gastrice. Acestea sunt cunoscute ca etilogii ai eroziunii dintilor, indeosebi cand nu sunt inghitite imediat.

Medicatiile pentru astm:
Numeroase studii au demonstrat natura acida a medicatiilor utilizate in controlul astmului. S-a dovedit ca dipropionatul de beclometazona, fluticazona, salmeterolul si sulfatul de terbutalina (indeosebi cele disponibile sub forma de pulbere) au un pH mai redus fata de nivelul critic de 5,5 suficient pentru dizolvarea hidroxiapatitei. Desi un studiu efectuat de Tootla si colab. a demonstrat ca nu exista un raspuns acidogen clinic semnificativ in cazul diferitelor produse inhalatorii testate, s-a constatat o scadere a pH-ului salivar si al placii in cazul unui inhalator de pulbere uscata pe baza de lactoza. Utilizarea acestor agenti de mai multe ori pe zi poate eroda dintii cu care intra in contact. Asocierea indirecta a medicatiilor astmatice cu eroziunea dentara va fi dezbatuta ulterior.

Apele de gura cu pH redus:
Unele ape de gura brevetate s-au dovedit a fi acide. Conform unui studiu care a masurat potentialul eroziv al diverselor solutii de clatire orala cu pH redus, clorura de sodiu acidificata a produs eroziune similara cu cea a sucului de portocale. in cadrul unui alt studiu in vitro, o solutie de clatire anti-tartru cu continut de EDTA a provocat dizolvarea smaltului dupa 2 ore de expunere, din cauza actiunii de chelare a calciului pe care o exercita EDTA. in cadrul unui studiu in vitro longitudinal cu utilizarea fluorescentei cantitative indusa de lumina, o apa de gura cu uleiuri esentiale a cauzat eroziune in comparatie cu controlul negativ, dar efectul a fost semnificativ doar dupa 14 ore de utilizare continua. Aceasta sugereaza ca folosirea prelungita a acestor solutii de clatire orala cu pH redus are potentialul de a cauza eroziune dentara.

Medicatii lichide/siropuri pediatrice:
Numeroase medicatii orale lichide/siropuri pediatrice prescrise de medici s-au dovedit a fi acide. Cand acestea sunt consumate pentru perioade mai lungi, ca si in cazul unor afectiuni cronice, ele pot cauza leziuni dentare erozive. Acizii (de obicei, acidul citric) se afla in aceste medicatii din diferite motive, inclusiv pentru mentinerea stabilitatii chimice, pentru controlul tonicitatii, pentru asigurarea compatibilitatii fiziologice si imbunatatirea aromei pentru acceptanta pacientilor.

Medicatiile disponibile in forma efervescenta/dispersabila:
Acestea cauzeaza leziuni dentare erozive, in primul rand datorita utilizarii de acid suplimentar pentru a facilita reactiile acid-baza ce actioneaza pentru a dispersa tabletele efervescente si dispersabile in contact cu apa.

Substituenti salivari acizi / stimulante ale fluxului salivar:
Pacientii care sufera de xerostomie pot fi sfatuiti sa utilizeze fie stimulanti ai fluxului salivar, fie inlocuitori salivari. Stimulantii secretiei salivare si saliva artificiala cu pH redus si aciditate titrabila crescuta pot duce la demineralizarea tesutului dentar dur, indeosebi la pacientii cu protectie salivara redusa.

Agenti de albire:
Unii agenti de albire au un pH acid. Aceasta aciditate se utilizeaza in principal pentru a evita degradarea lor si astfel pentru prelungirea timpului de depozitare. in cadrul unui studiu in vitro, s-a observat ca agentii de albire acizi au dus la o pierdere semnificativ mai mare a duritatii smaltului in comparatie cu cei mai putin acizi. Prezenta salivei poate elimina efectul demineralizant cauzat de pH-ul redus. De aceea, este important de luat in considerare pH-ul si compozitia agentului de albire, indeosebi cand se trateaza pacienti cu secretie salivara redusa.

Asociere indirecta

Medicatiile care au potentialul de a cauza eroziunea tesutului dentar dur secundar efectelor lor adverse sunt:

Hiposalivatie indusa de medicamente:
Saliva joaca un rol esential in prezervarea integritatii suprafetei tesuturilor dentare dure. Rolul protector al salivei impotriva eroziunii dentare se poate atribui urmatorilor factori:

diluarea si clearance-ul salivar al agentilor erozivi din cavitatea orala;tamponarea si neutralizarea acizilor;reducerea demineralizarii si sporirea remineralizarii prin prezenta calciului, fosfatului si a ionilor de fluoruri;formarea unei bariere protectoare de difuziune (pelicula dobandita) pe suprafata dintelui.

De aceea, medicatiile care determina reducerea fluxului salivar pot expune pacientul la riscul eroziunii dentare prin reducerea functiei protectoare a salivei impotriva acizilor extrinseci si instrinseci deopotriva (fig. 4). Unele medicamente asociate hiposalivatiei sunt antagonistii receptorilor alfa; anticolinergicele; antidepresivele (agonistii serotoninei sau blocantii recaptarii noradrenalinei si/sau serotoninei); antipsihoticele precum fenotiazinele, atropinicele, antagonistii receptorilor muscarinici; inhibitorii proteazei HIV; si agentii antiastmatici (agonistii adrenoceptorilor beta-2).

Refluxul gastroesofagian indus de medicamente:
Medicamentele ce pot cauza boala refluxului gastroesofagian pot determina ca acidul gastric intrinsec sa ajunga in cavitatea orala si astfel sa amplifice riscul eroziunii dentare. Cateva exemple pentru asemenea medicatii includ: preparatele antispastice (teofilina), antiastmatice, anticolinergice, progesteronul si blocantii canalelor de calciu.

Varsaturile induse de medicamente: de exemplu, abuzul de sirop emetic (eliberat fara prescriptie medicala) la persoanele bulimice poate duce la eroziunea dintilor. in mod similar, pacientii supusi tratamentului cu chimioterapie citotoxica pentru tumori maligne pot suferi de varsaturi frecvente, ducand la eroziune. Astfel, utilizarea prelungita a acestor medicamente poate provoca eroziune ca efect secundar nedorit.

Preventie si management

in tabelul 1 sunt rezumate diverse masuri de prevenire si de reducere a incidentei eroziunii dentare legata de medicatii, numite cele 9R in managementul eroziunii dentare.

Concluzii

Diverse medicamente pot fi implicate fie direct, fie indirect ca factori cauzali in etiopatogeneza eroziunii dentare. Este responsabilitatea medicilor dentisti sa educe pacientii si practicienii medicali cu privire la diferitele precautii care pot fi luate in prevenirea si controlul eroziunii dentare legata de medicatia terapeutica.

Tabelul 1
Cei 9 R in managementul eroziunii dentare

9R MA‚SURI DE PROTECTIE IMPOTRIVA EROZIUNII

1. Recunoastere timpurie.Trebuie accentuata detectarea timpurie si monitorizarea.

2.Reducerea contactului acid.Trebuie evitate formulele masticabile si efervescente, indeosebi cand se constata xerostomie indusa de medicamente.
Apele de gura acide trebuie evitate, indeosebi la persoanele cu hiposalivatie.
Ar trebui folosita o gutiera de protectie.

3.Reducerea provocarii acide.Aciditatea se poate neutraliza direct cu ajutorul solutiilor de clatire cu fluoruri, sau solutie cu bicarbonat de sodiu, sau lapte, sau alimente precum branzeturile sau iaurtul fara zahar; sau pur si simplu, cavitatea orala trebuie clatita cu apa.
Fluxul salivar poate fi stimulat cu tablete non-acide.

4.Rezistenta la dizolvarea acida.Se poate consolida rezistenta suprafetei dentare fata de impactul acid fie prin aplicarea adezivului dentinar sau a fluorurilor, fie prin aplicarea fosfatului de calciu amorf – fosfopeptida cazeinica.

5.Recomandarea comportamentului sanatos.Nu ar trebui utilizate apele de gura cu pH redus decat pe termen scurt si niciodata inainte de periaj.
Se recomanda utilizarea unei perii de dinti soft si a pastei de dinti cu abrazivitate redusa si fluoruri.
Periajul ar trebui evitat cel putin 1 ora dupa consumul de alimente acide/erozive.
Ar trebui evitata provocarea acida imediat dupa periaj.
Medicatiile lichide acide nu ar trebui tinute in cavitatea orala.
Cand este posibil, trebuie alese tabletele in locul medicatiei lichide.
Pacientii ar trebui incurajati sa bea frecvent apa.

6.Referire la nevoie.Trimiterea la gastroenterolog pentru a exclude afectiunile gastrointestinale.
Medicii dentisti ar trebui sa cunoasca medicamentele ce pot cauza eroziune dentara si sa isi educe colegii si practicienii medicali sa ia precautiile necesare cand prescriu aceste medicamente.

7.Reglarea formulelor.Producatorii pot modifica formularile prin cresterea continutului de calciu, fosfor si minerale din medicamente si, la nevoie, pot utiliza aciditatea titrabila redusa ca substituenti.
Producatorii pot oferi consumatorilor informatii suficiente privind potentialul eroziv al diverselor medicatii.

8.Repetarea controalelor.Medicii dentisti trebuie sa incurajeze controalele stomatologice constante.
Medicii dentisti ar trebui sa isi educe pacientii aflati sub tratament cu medicamente ce pot induce eroziune direct sau indirect despre susceptibilitatea lor la problemele de sanatate orala.

9.Reabilitare.Hipersensibilitatea dentinara trebuie gestionata in mod adecvat.
Trebuie abordata reabilitarea estetica si reabilitarea functionala.


Autor:  Manuel S. Thomas, BDS, MDS

Adresa:  Str. Pta Badea Cartan Nr 6 Et 1

Localitate:  Timisoara

Telefon/fax:

Website:  


Articole similare

  Sugestii, propuneri

Va recomandam
 

cazare litoral,cazare la munte Valid CSS!